marți, 28 octombrie 2008

Fotbalul nu mai e ce a fost...

22 decembrie 1989. Ora 11.00. Aveam 10 ani. Jucam fotbal pe stradă, în faţa casei. Se aud strigate, urale, zgomote greu de definit. Unii vecini deschid fereastra si striga ''A fugit Ceauşescu!!!''. Alţii, mai precauţi, îşi închid geamurile şi se închid în case. Strada se umple de oameni. Ne deranjau la driblingurile noastre printre picioarele adversarilor şi gropile din şosea. Clar s-a întâmplat ceva. Dar ce???? Eram prea mici să ne explice cineva. Şi chiar dacă ne-ar fi explicat, probabil ne-am fi uitat încruntaţi că ne deranjează cu astfel de mărunţişuri! Miza jocului erau câteva foi de carton rupte din cutiile de chibrituri. Le numeam ''ruble''. Mult mai importante decât agitaţia lor!

1990. Nici nu mai contează când. Ianuarie? Iunie? Are vreo importanta? Jucam fotbal pe stradă, în faţa casei. Strada se umple iar de oameni, ca acum câteva luni. Toată lumea discută. Învăţaserăm lecţia de data trecută, înseamnă că e ceva important. Ne strângem pe lângă oamenii mari. Auzim despre tot felul de manifestaţii. Unii zic că pare a lovitură de stat. Alţii vorbesc despre mineri, că bine le-au făcut nenorociţilor ălora. ''Tot Iliescu e in spate'', decretează un vecin! De aici, o întreagă polemică ce pare să nu se mai termine vreodată. Grupul se împarte în două tabere: ''A făcut ce trebuia să facă'', zic unii. ''E un comunist dovedit'', zic ceilalti. Si cearta pare să nu se mai termine. Durează parcă secole întregi. Fiecare încearcă să-l convingă pe celălalt că are dreptate. Ne plictisim de ceartă. Dar nici nu mai ştim cât era scorul când ne-am oprit. Aşa că renunţăm.

2008. Octombrie, spre final. Oamenii se strâng iar în faţa caselor. Se discută politică. Boc, Tăriceanu, Băsescu, Geoană, Voiculescu, Becali... Mi-ar plăcea ca nici acum să nu înţeleg despre ce se vorbeşte, aşa cum se întâmpla în 89 sau 90. Nţ, nu-mi iese. Era totuşi mai fun atunci, când băteam mingea în mijlocul străzii şi ne învârteam pe lângă oamenii mari, şi ne plăcea să credem că înţelegem şi că avem un cuvânt de spus, deşi toţi ne ignorau. Spiritele se încing la fel, polemicile sunt la fel de aprinse. Lipseşte un singur element... dribling-urile printre picioarele adversarilor şi printre gropi... V-am zis io că fotbalul nu mai e ce a fost odată?!?!?

4 comentarii:

Anonim spunea...

pacat ca nici politica nu mai este ce a fost...se dau suturi direct:)

Dan Gheorghe spunea...

fotbalul nu mai ce-a fost, pentru ca oamenii s-au schimbat. in bine?

grand construct design spunea...

Nimic nu mai e ce a fost...Cati copii mai stiu astazi ce sunt paielele cu care tu jucai ruble? Sau cati mai stiu sa scrie (de mana :) o scrisoare pe care sa o strecoare unei colege de liceu in pauza...? Astazi se folosesc e-mail-uri, emoticoane, buzz-uri...Pana la urma, e bun si internetul la ceva...asa iti poti gasi prietenii despre care nu mai stiai nimic de multa vreme...

Zad spunea...

Semnati petitia pentru o Romanie resuscitata din coma intelectuala in care a intrat pe http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_impotriva_marginalizarii_filosofiei_in_invatamantul_romanesc-p53213040.html
Si comentati aceasta problema pe
http://filosofiaenecesara.wblog.ro/